miercuri, 18 decembrie 2013

YummY

        Yummy....numai aşa poate să înceapă aceasta postare deoarece şi acum papilele mele gustative sunt încă ameţite de dulceaţa  dovleacului copt pe care l-am savurat.
       Ani mulţi pentru mine dovleacul n-a însemnat nimic, doar bunica îmi mai amintea din când în când  că există asemenea bunătate. Cu felioare ca nişte muzicuţe, ce se perpeleau pe soba veche ne ademenea draga mea bunică. Dar am uitat de el, bietul dovlecel....ŞI....sunt dispusă să recuperez toţi ani în care am l-am ratat.
      Aşa că m-am pus pe treabă. Anul acesta grădina mea strălucea de aceşti rotofei dovlecei ce zîmbeau prietenos soarelui.
       Acum e randul meu să zambesc cand îi văd în farfurie şi cand simt mirosul lor îmbietor în bucătărie. Felix cand îi vede: Mami.........papiiiiiiii! Apoi începe să mănance pofticios fără a uita să îşi realizeze şi machiajul (de acestă dată portocaliu). Recent am descoperit că se poate introduce şi bebicilor de la 6 luni. Deci Luca...vine Moşu cu un dovlecel apetisant.
Despre cat e de sănătos, nu mai încape vorbă...e suficient să daţi un search pe Google şi veţi vedea cate beneficii aduce dovleacul.


O altă cucurbitacee ce merită menţionata. 



  Seminţele sunt fără coajă şi bineînţeles delicioase. Într-un magazin naturist un pacheţel costa vreo 12 lei (cred că am să fac o afacere cu seminţe de dovleac). Iarăşi un search şi iarăşi veţi vedea seminţe de dovleac = sănătate din plin. Deci: la mine când veniţi/ Dovlecel o să primiţi/ Iar de nu mai am niţel/ Poate-o sămânţă din el.
       În continuare vă las în seama unor versuri mai înţelepte decât ale mele.
Un dovleac portocaliu
A crescut fără să știu
În grădină, pe un strat;
E grăsun și îndesat
Și fiindcă a răsărit
Fără să fi fost sădit,
Stă ascuns, cuprins de frică,
Dup-o varză mai pitică.
Însă eu, cum l-am văzut,
Iute l-am și luat din scurt:
- Ce dovleac needucat!
Ai crescut nesemănat
Chiar pe stratul cel mai bun;
Ce să fac cu tine-acum?!
Drept răspuns, dovleacul mic
S-a făcut și mai pitic
Și din roz-portocaliu
S-a făcut de-un roșu viu.
Însă nu m-a-nduioșat
Și iar l-am apostrofat:
- Nici nu știu la ce ești bun…
Poate-n ciorbă să te pun
Sau să te prăjesc în post…
Dar nu, n-are nici un rost!
Ești așa urât și mic,
Nu ești bun de mai nimic!
Dovlecelul vinovat
Nici măcar nu s-a mișcat
Ci, spășit, ședea-n picioare.
Ca să-l pun la încercare
I-am mai zis răutăcios:
-Totuși, poți fi de folos:
Am în curte un purcel,
Poate te mănâncă el,
Deși așa sec cum ești,
S-ar putea să nu-i priești!
Și după acest cuvânt
Dovlecelul cel mărunt
A rămas netulburat.
Și atunci am cugetat
Să-l încerc și în alt fel:
-Ia ascultă, dovlecel,
Dacă te privesc mai mult,
Nu ești chiar așa de urât,
Ba chiar cred că ești gustos,
Dulce și cu miez zemos;
Cred c-am să te folosesc
La plăcinta ce-o gătesc
Sâmbătă, de ziua mea!
Dar dovleacul mâlc tăcea.
De atunci mă tot gândesc:
Oare eu, când mai greșesc
Și primesc câte-o mustrare,
Rabd fără de tulburare?
Sau când alții mă jignesc,
Oare tac și mă smeresc?
Iar când toți de bine zic
Și mă laudă un pic,
Tac sau țin nasul pe sus?
Cred că știți ce am răspuns…
Ce concluzie să trag?
Nu fac nici cât un dovleac!!!
Și Ioan Scărarul spune,
Cu multă înțelepciune,
Că blând este-acela care
Șade fără tulburare
Și-n laudă, și-n ocară:
Ca dovleacul, bunăoara…!
(Poezii cu iz de filocalii, Mănăstirea Diaconeşti, Bacău, Editura Bonifaciu, 2011)





2 comentarii:

  1. Oau, exact ce voi face in urmatoarele minute.
    Oare de ce nu te-ai facut profa de limba romana?
    Super articolul sis..
    Vă, paaa

    RăspundețiȘtergere
  2. Cind eram mica, nici nu voiam sa aud de dovleac copt sau de placinta! Acum m-am indragostit de placinta insiropata cu dovleac. E preferata mea. O maninc si cind e vara! :))

    RăspundețiȘtergere