Un weekend de pomină

       Iată și de ce...

     Nu se știe care au fost mai încântați de venirea iezișorilor pe lume: mama, tata, bunicii sau bebicii?

Care mai de care mai colorat și mai jucăuș, iezișorii au fost o adevărată încântare pentru haiducii mei, iubitori de animale de la furnică până la universala Raya (o splendoare de iapă iubită de toată lumea).

 Preferata lui Felix...iar iezișorii au doar câteva ore.

Nici cea mai modernă jucărie nu cred că i-ar fi bucurat pe copilașii mei la fel ca și aceste vietăți jucăușe... (de meditat un pic la numeroasele jucării, deloc ieftine ce zac aruncate prin toate cotloanele casei )

Felix era numai un zâmbet și doar să îl întrebi: ce are bunicu? și nu mai scapi de interjecțiile ce le scoate încercând să imite căprițele bunicului, țanțoșe și mândre de iezișorii lor. 

Ehe....ar avea ce scrie Creangă despre aceste căprițe iar Irinuca ar fi fost dată uitării ;)

Slavă Ție, pentru zidirea cea primitoare si bogată în mângâiere;

Slavă Ție, ca ne-ai înconjurat cu mii si mii de făpturi;

                                            (fragment din Acatistul de mulțumire Slavă Lui Dumnezeu pentru toate)