Greșeala lui Topârceanu

     Cine n-a auzit de ”Balada unui greier mic”  sau ”Greierele și furnica”, fabula  de La Fontaine?

De apreciat hărnicia furnicii, însă legat de micuțul greieraș, parcă au fost induși într-o oarecare eroare autorii.

     Vă spun drept că pentru mine vara n-ar mai fi la fel fără micul greierel. Cum se așterne înserarea începe concertul, iar curtea și grădina mea se transformă într-o scenă cu cei mai talentați interpreți iar publicul e năucit de la mic la mare. Ascultăm și nu ne mai săturăm...se mai întâmplă să vrea câte-un haiduc să vadă vioara greierului însă după câteva încercări nereușite se lasă cuprins iarăși în vraja cântecului. N-am mai vrea să intrăm în căsuță și încântați de sunete am luat o hotărâre: vom hrani noi la iarnă greierași.

Dragii mei, să știți că mai sunt printre noi iubitori de greieri și încă dintre cei mai de seama. Iată ce spune Marin Sorescu:

Surioară dragă, am...
Am venit să-mi dai şi mie...
Pân’ la primăvară...
- N-am.
- ...un grăunte... ai o mie.
- N-am.
- Dar toată lumea ştie:
E doar lucru cunoscut.
- Am, da’ nu vreau
să-mprumut!
Astă-vară ce-ai făcut?
- Am cântat...
- Acuma joacă!
- Îmi e foame, c-aş juca...
- Joacă...
- Nu mă enerva,
Că-s nervos... îmi dai, or...
- Ba.
- Eşti zgârcită...
- Mă închin.
- da’ o să te-ntind puţin.
Şi-agăţând vioara-n grindă
Greieru-nşfăcă furnica
Şi-ncepu „să o destindă”.
Şi-a bătut-o zdravăn, vere!
Apoi s-au oprit. Tăcere.
Amândoi stăteau ca muţi.
- Ei, acuma mă-mprumuţi,
Surioară?
- Cu plăcere.

 Nu-i așa că e amuzantă? Iar în final un îndemn pentru cititorii acestor rânduri: căutați (bineînțeles dacă nu știți deja) cum cântă de fapt greierașii.

Bucurie! Bucurați-vă de greieri!