Viaţa la ţară:
linişte şi leneveală...
Cel puţin aşa credeam
când oraşu-l blestemam
pentru toată gălăgia,
stresul şi agitaţia
cu care mă-nconjura,
obosea şi enerva.
Şi aşa cã într-o vară,
când mătuşa de la ţară
mă chemă în vizită,
n-am precupeţit o clipă,
am pus totul în valiză
şi târând cu greu bagajul
mă grăbesc să nu pierd trenul.
Vreo trei staţii şi o haltă,
iată-mă-s ajuns la ţintă!
Ce privelişte, copii!
Numai dealuri şi câmpii,
ape limpezi şi...gângănii!
Una-mi intră-ntr-o ureche,
alta mi se zbate-n plete
şi mai e şi o furnică,
mică, rea, obraznică,
ce să-mi facă în necaz,
vrea să mi se vâre-n nas.
„ Fui, câh, câh, hapciu,hapciu!”
Merg ca orbul pe un drum
unde nimeresc deodată
într-o chestie ciudată:
o plăcintă, aşa, moale
şi urât mirositoare.
„Ei, drăcie! Ce să fie?
Mă întreb în sinea mea când,
uitându-mă mai bine,
văd în faţă, pe şosea,
tacticoasă, o viţea.
Vezi acum si dumneata
că la întrebarea mea
răspunsul era firesc,
de la sine înţeles.
Până să se facă seară
sunt la tuşa în ogradă.
- Apoi bine ai venit!
- Iar eu bine v-am găsit!
- Stai aşa să-ţi spun nepoate
că eu mă pornesc la noapte
să mă duc la târg c-o vacă
şi mă-ntorc abia deseară.
Te-aş ruga, dac-ai putea,
să grijeşti de casa mea,
raţe, gâşte ş-alte alea.
- Cum să nu, cu mare drag.
N-o fi aşa de complicat...
Şi mă duc deci la culcare
dup-o zi obositoare.
Sforăi eu de sar scântei.
Noaptea pe la ora trei,
când e somnul cel mai dulce,
sar în sus cam de un stânjen.
Chiar lângă fereastra mea,
un cocoş zelos cânta.
Zvârl cu perna după el,
că vreau să mai dorm niţel.
Ţi-ai găsit! Nici pomeneală...
Se face de ziuă afară
şi flămânde raţele
se pornesc să măcăie,
puii-n cor să piuie
şi în faţa casei câinii
latră cât îi ţin plămânii.
Mă trezesc cu binişorul,
dau la vaci, adăp şi calul,
curăţ în coteţ la porc,
cat găinile de ou
şi păzesc apoi şi puii
să nu îi înhaţe ulii.
Prãşesc straturi prin grădină,
fac o supă de găină
şi când să mă pun la masă
vine şi mătuşa acasă
ca să-mi spună că la noapte:
„Ţesem la război, nepoate!”
- Ba asta s-o crezi mata,
că eu plec şi săru-mâna!
În apartament la bloc,
stau la soare pe balcon.
Şi ce linişte, copii!
Nu tu câini sau orătănii,
doar tramvaie şi claxoane
iar ceasul deşteptător
sună doar la ora opt.
Sursa: Povești pentru copii isteți
când oraşu-l blestemam
pentru toată gălăgia,
stresul şi agitaţia
cu care mă-nconjura,
obosea şi enerva.
Şi aşa cã într-o vară,
când mătuşa de la ţară
mă chemă în vizită,
n-am precupeţit o clipă,
am pus totul în valiză
şi târând cu greu bagajul
mă grăbesc să nu pierd trenul.
Vreo trei staţii şi o haltă,
iată-mă-s ajuns la ţintă!
Ce privelişte, copii!
Numai dealuri şi câmpii,
ape limpezi şi...gângănii!
Una-mi intră-ntr-o ureche,
alta mi se zbate-n plete
şi mai e şi o furnică,
mică, rea, obraznică,
ce să-mi facă în necaz,
vrea să mi se vâre-n nas.
„ Fui, câh, câh, hapciu,hapciu!”
Merg ca orbul pe un drum
unde nimeresc deodată
într-o chestie ciudată:
o plăcintă, aşa, moale
şi urât mirositoare.
„Ei, drăcie! Ce să fie?
Mă întreb în sinea mea când,
uitându-mă mai bine,
văd în faţă, pe şosea,
tacticoasă, o viţea.
Vezi acum si dumneata
că la întrebarea mea
răspunsul era firesc,
de la sine înţeles.
Până să se facă seară
sunt la tuşa în ogradă.
- Apoi bine ai venit!
- Iar eu bine v-am găsit!
- Stai aşa să-ţi spun nepoate
că eu mă pornesc la noapte
să mă duc la târg c-o vacă
şi mă-ntorc abia deseară.
Te-aş ruga, dac-ai putea,
să grijeşti de casa mea,
raţe, gâşte ş-alte alea.
- Cum să nu, cu mare drag.
N-o fi aşa de complicat...
Şi mă duc deci la culcare
dup-o zi obositoare.
Sforăi eu de sar scântei.
Noaptea pe la ora trei,
când e somnul cel mai dulce,
sar în sus cam de un stânjen.
Chiar lângă fereastra mea,
un cocoş zelos cânta.
Zvârl cu perna după el,
că vreau să mai dorm niţel.
Ţi-ai găsit! Nici pomeneală...
Se face de ziuă afară
şi flămânde raţele
se pornesc să măcăie,
puii-n cor să piuie
şi în faţa casei câinii
latră cât îi ţin plămânii.
Mă trezesc cu binişorul,
dau la vaci, adăp şi calul,
curăţ în coteţ la porc,
cat găinile de ou
şi păzesc apoi şi puii
să nu îi înhaţe ulii.
Prãşesc straturi prin grădină,
fac o supă de găină
şi când să mă pun la masă
vine şi mătuşa acasă
ca să-mi spună că la noapte:
„Ţesem la război, nepoate!”
- Ba asta s-o crezi mata,
că eu plec şi săru-mâna!
În apartament la bloc,
stau la soare pe balcon.
Şi ce linişte, copii!
Nu tu câini sau orătănii,
doar tramvaie şi claxoane
iar ceasul deşteptător
sună doar la ora opt.
Sursa: Povești pentru copii isteți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu